Eu m-am decis să renunț și să trec mai departe

Nu am mai scris de mult. De fapt, nici la celălalt blog și nici la poveste tot de mult nu am mai scris. Nu că nu aș fi vrut. Sau că nu aș fi avut timp. Pur și simplu s-au întâmplat multe, eu m-am schimbat, m-a lovit o letargie drăguță și am început din ce în ce mai mult să-mi pun întrebări legate de ceea ce vreau eu să fiu ca om în viitor.
Am încheiat cu luni în urmă vacanța de iarnă, am avut iar căderi și iar m-am ridicat, am dat simulările la Bac și sistemul de învățământ mi-a devenit din ce în ce mai indiferent. Am simțit nevoia să mă răzvrătesc, să pun și să-mi pun întrebări, să mă schimb și să schimb. A trecut și vacanța de primăvară și mare lucru din ea nu-mi mai amintesc. Îmi aduc aminte foarte clar însă zarzărul înflorit din fața blocului pe sub a cărui ramuri treceam de fiecare dată când plecam sau veneam de la școală. Și îmi aduc aminte și primăvara trecută, când eram atât de bucuroasă jucându-mă cu motanul din fața blocului. Și cum a mieunat încântat într-o zi din salcie- când m-a văzut mergând.
A trecut și școala și eu nu aveam nici un chef să repet. Mă tot vedeam în vârtejul acesta al Bacului, cu opere, date, pagini, cuvinte, repetări, opere, griji, așteptări, note, scris, pagini, profesori,pregătiri, așteptări, părinți, decizii, pixuri, procrastinări, revolte, viitor, planuri, note, citit, foi, trezit, buletine, liste, copii, ore, un minut, grabă, zbucium, indiferență, reverii, zi, noapte, nori, vânt. M-am apucat în final să repet conștiincios joi sau vineri înainte de examen, dacă bine îmi amintesc. Am luat 9.58. Și iarăși liste, și note și indiferență și noroc și greșeli stupide și vânt.
Apoi a venit admiterea la faculte și așteptarea răbdătoare, dosare, poze, diplome, adeverințe, drumuri. Am intrat la ambele facultăți, la ambele specialități pentru care am optat. Pe 17 și 22. M-au bucurat locurile acestea căci 17 și 22 sunt numerele mele preferate. Apoi a urmat o dificilă alegere care mi-a fost indiferență. ''Alege!Alege. Alege...''și ''nu mă interesează''. A venit o perioadă de relaxare, bagajele, liste, drumuri, colege de cameră, facultate, săli, cursuri, profesori, străzi, frunze, ploi, aer răcoros, vânt. Și totuși, parcă ceva mă face să simt că ''nu sunt acasă ''.
Țin minte că într-o zi, tot primăvara trecută, tot așa ploua ca și ieri. Și țin minte că am intrat pe o ușă și mi-am zis  ''sunt acasă ''. Țin minte banca pe care m-am așezat cu ai mei în vară și a trebuit să decid, să decid dacă am suficietă tărie de caracter încânt să mă mint, să nu spun, să nu plâng.
Însă...ei bine...Nu am.
Așa că m-am decis.
Renunț.
Vreau să renunț cu bucurie.
Vreau din tot sufletul să fac această greșeală.
Să greșesc și să muncesc din greu pe socoteala greșelii mele.
Să mă întreb dacă am făcut bine sau rău.
Să demonstrez că nu a fost rău.
Să trec mai departe.
Și vreau să...
Renunț.
^_^