20 de lectii pe care le-am invatat in 20 de ani

1. Dacă te schimbi, schimbă-te pentru tine. Fiecare persoană pe care o cunoști cel mai probabil ți-ar spune să te schimbi în cel puțin o privință. E în regulă să fie așa. Ascultă fiecare ''doleanță''. Analizează-te bine și vezi dacă ei au dreptate sau nu. Străduiește-te să vezi nu doar perspectiva ta ci și a celui care îți cere să te schimbi. Și schimbăte. DAR numai pentru tine, numai dacă tu îți dorești schimbarea și înțelegi de ce trebuie să te schimbi. Orice schimbare făcută pentru ceilalți și de ochii lor în 99% din cazuri n-o să reziste.
2. Fiecare are povestea lui. Părinții tăi, prietenii tăi, superiorii, colegii, trecătorii grăbiți, toți au câte o poveste. Pe multe din ele nu ai să ai ocazia să le auzi. Unele îți vor plăcea mult, altele mai puțin, altele te vor dezgusta. Cert e că în spatele fiecărui om se ascunde o viață necunoscută ție și că trebuie să te gândești de două ori înainte de a spune ''cartea asta e/nu e bună de cumpărat''.
3.Nu lua totul în serios. Greșelile, cuvintele aiurea, faptele neadecvate nu sunt un capăt de lume. E adevărat că nimic din ce ai făcut în trecut nu poate fi șters cu buretele- dar mai poate fi cosmetizat pe ici pe colo. Tu ai să faci cele mai stupide chestii. Ceilalți o să-ți ofere în dar cele mai ''interesante situații și paradoxuri ''. Însă nu mereu totul este așa dramatic cum crezi tu. Uneori un zâmbet sau puțin haz de necaz fac minuni.
4.Nu lua totul în derâdere. Glumim noi, glumim însă viața nu e o glumă. Nu te aștepta să întreprinzi această călătorie cu zâmbetul pe buze și râzând în hohote în fiecare zi. Din contră. Multe zile trebuie să le petreci facând lucruri care nu îți plac, fiind confuz, muncind din greu, stresându-te. Viața nu e ușoară iar dacă vrei să ai o viață care să conteze e nevoie, din păcate sau din fericire, să-ți asumi responsabilitatea pentru fiecare faptă a ta.
5.Nu fi workaholic. Ai să sfârșești epuizat, nu realizat. E o diferență mare între a munci pe brânci câteva zile, uitând de pauze, și între a munci ca un robot, 24/7, gândind și visând doar careieră. Până și un robot are nevoie de service, de o piesă înlocuită, de niște ulei. Neglijându-te, uitând de celelalte aspecte și concentrându-te cu îndârjire doar pe unul ingur riști să-ți pierzi anii.
6.Avem gusturi diferite și e ok așa. Unora le place verdele. Altora roșul. Câțiva mănâncă nesărat. Mulți prea condimentat. Tu te îmbraci casual. Ei se îmbracă sport. El ascultă rock. Ea ascultă dance. Voi aveți anumite hobby-uri. Noi altele. Lor le plac un anumit tip de persoane pe care noi le gasim neinteresante, voi aveți niște principii pe care ei nu le înțeleg. Preferințele trebuie respectate și preferințele diferite nu te fac un ciudat. Atâta vreme cât gusturile nu-i afectează negativ pe ceilalți ori pe tine nimeni nu e obligat să-și schimbe preferințele.
7.Rar îți dai seama când ești cu adevărat fericit. Momente obișnuite, momente stânjenitoare, momente neăplăcute se schimbă când le privim în trecut. Și ironic, viața are talentul de a-ți arăta cât de fericit ai fost cândva tocmai când ești nefericit. Însă prețuind mai mult fiecare clipă pe care o trăim s-ar putea să ne dăm mai des seama când suntem fericiți.
8.Caută ceva care te face fericit și care nu implică bani sau oameni. E în natura noastră să ne dorim mai mult. În special de la oameni şi de la viaţă ne vom dori întotdeauna mai mult. Totuşi, vor exista momente când viaţa îţi va face ceva glume neplăcute iar oamenii, chiar dacă unii încearcă să te înţeleagă, nu vor putea să te ajute. Vor exista momente în care te vei simţi deprimat şi momente în care vei vrea foarte mult să zâmbeşti. Caută să te bucuri de lucrurile mărunte care nu ţin de oameni sau de bani, admiră cerul şi bucurăte de adierea primăvăratică. Te vei simţi mai uşurat apoi.
9.Asumă-ţi responsabilitatea. Ai să greşeşti de multe ori. Ai să ai parte de situaţii din care ai vrea cu orice preţ să scapi. Vei fi în postura de a alege. În postura de a nu avea de ales. Nu vei şti ce să faci. În loc să dai vina pe ceilalţi, să-i consideri responsabili pe ceilalţi sau să lupţi contra ceea ce eşti, asumă-ţi responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă şi mergi curajos către viitor.
10. Unele surprize plăcute vin când nu te aştepţi. Mai bine spus, dracul nu e chiar aşa de negru cum pare şi nici zilele aşa de monotone. Fie că e vorba de o vizită neaşteptată sau cuvinte de apreciere, de un gest mărunt ori de depăşirea unor obstacole, ba chiar de un premiu, niciodată nu ştii ce bucurie poţi să ai când te aştepţi mai puţin.
11. Visează cu ochii deschişi dar nu prea mult. Nu toţi oamenii reuşesc să trăiască în prezent 24/7. Eu cu siguranţă nu sunt persoana care poate servi drept exemplu pentru "carpe diem". Însă ceea ce ştiu sigur e că prea multă reverie înseamnă procrastinare, înseamnă crearea uneii realităţi proprii, înseamnă timp PIERDUT. Visarea cu ochii deschişi e foarte bună pentru dezvoltarea imaginaţiei, pentru a te relaxa şi a scăpa de stres, chiar pentru a câştiga încredere în tine. Totuşi, când se exagerează nu mai are nici un beneficiu.
12. Nu confunda statusul cu ceea ce esti tu ca persoană. Ok, eşti elevul dezinteresat, şeful stresat, mama exemplară, vecinul antipatic, colegul amabil, adultul serios, copilul inocent ori străinul debusolat. În spatele acestora, unindu-se ca într-un puzzle, se află fragmente din tine. Nu lăsa ca statusurile pe care le ai- sau chiar mai rău, un singur status- să te definească. Nu eşti doar mamă. Nu eşti doar elevul dezinteresat. Nu eşti doar ceea ce oamenii, societatea sau tu cred că eşti. Nu. Eşti mai mult decât atât. Eşti TU.
13.Un program face minuni. Un program de masă te ajută să-ţi menţii greutatea şi chiar să slăbeşti. Cu un program de studiu bun există slabe şanse să intrii în criză de timp. Având un program nu mai iei totul de-a valma, rar te nu ai ce să faci, nu uiţi la fel de des. Întradevăr, trebuie să fim spontani însă puţină organizare nu strică niciodată. Din contră.
14.Nu-ţi mai face o sută unu scenarii. Diverse chestii se pot întâmpla. În drum spre servici să-ţi cadă o ţiglă în cap. Ora următoare să ai parte de un test fulger. Să ai o toxiinfecţie. Să cunoşti o persoană extraordinară. Să câştigi la loto, etc, etc. Nimic în neregulă cu asta. Totuşi, între două scenarii şi trei crize de paranoia viaţa ta se tot duce şi se tot duce...pe aba sâmbetei. Una e să previi, să intuieşti, alta să-ţi închipui tot felul de scenarii pentru care nu se susţin concret cu adevărat.
15. Economiseşte bani. Niciodată nu ştii când se inveşte o situaţie când ai nevoie de bani şi nu stai prea bine la capitolul finanţe. Banii puşi deoparte pe care NU i-ai cheltuit te pot salva din multe chestii neprevazute. Economiseşte in limita posibilităţilor tale. Un leu pe zi. Cinici lei pe săptămână. 10 lei pe lună. Nu contează. Chiar dacă zici ''ce să pun eu un leu deoparte, mai bine îmi cumpăr un covirg'' sau '' n-am 10 lei să economisesc săptămânal şi oricum mare lucru nu fac aşa'', te înşeli. În timp banii se adună. Da, nu vei deveni milionar economisind însă cu siguranţă că nu te superi să ai ceva bani în plus, să spunem, la sfârşit de an.
16. Niciodată nu eşti prea matur să te joci cu copiii. Contrar a ceea ce cred unii adulţi, copii nu sunt precum nişte pagini albe pe care scrii informaţii. Din contră. Uneorii chiar îi pot surprinde pe adulţi cu ceea ce ştiu. Jucându-te cu copiii ai posibilitatea să uiţi pentru câteva clipe de stresul cotidian, să te bucuri de lucruri mărunte, să zâmbeşti, să regăseşti copilul din tine.
17. Exersează pentru a fi mai bun. Când te apuci de un lucru nou e ca şi cum ai fi fost sedentar şi deodată te decizi că vrei să slăbeşti prin sport. Nu ai condiţie fizică. Ori eşti foarte încântat la început iar apoi fără chef, ori eşti de la început fără chef. Da, adevărat, orice ai face trebuie să ai şi talent. Însă talentul singur nu ajunge. Între un om talentat dar care se bazează doar pe talent şi nu încearcă să se perfecţioneze şi unul nu la fel de talentat dar care exersează zilnic în final în multe cazuri câştigă cel din urmă.
18. Acceptă schimbarea. Fie că vrei, fie că nu, ne schimbăm. Lumea se schimbă. Chiar şi amintirile suferă modificări de-a lungul timpului. Există schimbări negative, fireşte, însă unele sunt chiar benefice. Să fugi de schimbare cu orice preţ e o greşeală. Are ea grijă sigur să te prindă din urmă.
19.Fiecare are aşteptări de la fiecare. Toţi vrem ca lucrurile să se întâmple ''aşa şi aşa'', ca Z persoană să fie 'în felul ăsta'' şi să facă ''asta''. Absolut toate persoanele pe care le cunoşti sau nu le cunoşti au aşteptări, aşteptări pe care e bine să le accepţi, să le respecţi dar să te gândeşti de două ori înainte de a te apuca să faci o listă cu ce vrea X şi T de la tine şi să începi să faci întocmai.
20. Toţi n-or să te placă aşa că nu te obosi să mulţumeşti pe toată lumea. E super să te ştii adorat şi stimat de toţi dar aceasta nu o să ţi se întâmple în viaţa asta. Cel mai probabil o să cunoşti persoane care nu o să te suporte, care o să fie geloase pe tine, care o să aibă preconcepţii la adresa ta, care o să se bucure de necazul tău. Şi tu ai să faci la fel în ceea ce priveşte unele persoane. Înţelege că nu toţi îţi vor vrea binele ori că toţi sunt interesaţi de ceea ce eşti tu şi concentrează-ţi atenţia către cei care nu fac parte din această categorie.

Cand esti pe deplin tu?

"Sunt eu singură?" Este o bună întrebare. Eu spun că da, poate eu sunt sau am fost din când în când. Dar eu am tendinţa de a gândi înainte de a simţi şi de a nu-mi analiza mereu sentimentele. Dacă îmi zic că toate persoanele sunt unice cu siguranţă că eu sunt singură- şi toţi suntem. Însă dacă mă simt aşa... Eu nu ştiu ce să spun. Sunt solitară. Şi nu precum toţi adolescenţii, precum toţi oamenii într-o oarecare măsură. Însă avându-mă pe mine însămi, cum aş putea să fiu?
Au existat situaţii când eu am gândit diferit faţă de familia mea, faţă de prietenii mei. Când m-am comportat altfel, când m-am simţit ca şi cum nu aş face parte din acelaşi univers ca şi ei. Când idei foarte interesante pentru mine deveneau extrem de insignifiante pentru ei. Dar eu citesc şi scriu părţi din mine însămi în ceilalţi. Şi cel mai important, eu mă am pe mine.
Aceasta nu este narcisism. Nu este insolenţă, măndrie, victimizare. Într-un fel eu nu am fost niciodată singură- Am prieteni, familie, cunoştinţe, lucruri şi amintiri frumoase. Totuşi, eu pe deplin? Nu. Poate m-am simţi foarte singură uneori. Şi cine nu gândeşte aşa? Astfel gândesc. Ce simt? Eu nu prea ştiu."
Cam aşa a fost scrisă una dintre temele mele la franceză, una pe care am redescoperit-o recent răsfoindu-mi caietul şi una pe care am ţinut să v-o împărtăşesc (scuzaţi deosebit de "bogatul meu vocabular în franceză"). De ce? Deoarece această temă mi-a dat iarăşi de gândit cu privire la identitatea noastră, la ceea ce suntem noi cu adevărat, la ceea ce părem a fi şi cel mai important, la ceea ce ne părem nouă a fi.
De multe ori ne privim sau privim dintr-un singur unghi. De multe ori am auzit spunându-se "X este aşa de şi aşa de... Cum să nu-l placi?!", "Z mă enervează la culme! Mi-e super antipatică. Cum vine toată ziua aşa şi la servici se comportă aşa şi aşa...", "şi nu pot să cred că despre tine era vorba! Nu pot să cred cât de diferită/schimbată eşti", "mie nu mi se pare că e aşa şi aşa şi că Y nu a făcut aşa ci eu ştiu că s-a întâmplat aşa şi...", "nici nu mă cunoşti".
Avem o oglindă a noastră, o viziune proprie şi personală de care ne simţim profund ataşaţi, care ne defineşte ca oameni. Doar că în goana unei zile sufocate de îndatoriri, presărate cu mici incidente, cu bucurii minunate, cu satisfacţii viciate, ei bine, cuprinşi de această goană nebunească uităm să mai spunem "STOP! Chiar cred în ceea ce fac? Chiar gândesc bine? Percep situaţia ca atare ori prin prisma sentimentelor, ideilor, prejudecăţilor care mă domină?" Asta ne-ar face mult bine. Persoanelor cu care intrăm în contact şi în primul rând nouă. De câte ori nu vi s-a întâmplat să fiţi dezamăgiţi după o primă impresie favorabilă? De câte ori nu aţi fost voi puşi în această postură de care cu greu aţi reuşit să vă debarasaţi tocmai pentu că celălalt vă dorea într-un alt fel sau vedea numai o parte din complexitatea personalităţii voastre? Sunt sigură că vi s-a întâmplat cel puţin o dată. De ceva ori cred. Din nefericire soluţia simplă, de a rupe orice legătură cu celălalt, nu se dovedeşte în opinia mea şi cea potrivită. În ambele cazuri. Pentru că de fapt n-am realizat nimic. Absolut nimic. Cel care ne critică va întâlni în viitor o persoană asemănătoare cu noi şi la fel o va judeca aspru. Noi vom continua cu acelea-şi nemulţumiri fără a medita puţin asupra lor, căci ideile se întemeiază pe sentimente, sentimentele pe idei şi tot aşa, într-un cerc ce se strânge mărindu-se.
Ceea ce vreau să transmit prin toate aceste "aberaţii" este că înainte de a judeca pe cineva sau ceva, să nu ne grăbim a îmbrăţişa prima părere care ne iese în cale fără a echilibra puţin balanţa. Fireşte, unei persoane antipatice i se observă defectele imediat. Aceasta fiindcă asta ne străduim noi să descoperim. Fiindcă am avut posibil experienţe asemănătoare în trecut şi acum, deşi ne lipsesc informaţii, scriem mintal repede o concluzie. Fără o calitate, fără o parte bună pe lângă oceanul de răutate.
Când din contră, suntem noi cei criticaţi, tot atât de repede ne grăbim inconştient să respingem critica care ne afectează imaginea pe care ne-am făurit-o de-a lungul timpului despre propria persoană. Ne strică echilibrul interior, nu?
Şi da, în ambele situaţii nemulţumirile nefondate vor prima celor întemeiate.
Pe de altă parte, dacă stăm şi ne studiem comportamentul pe care îl avem în preajma tuturor oamenilor pe care îi cunoştem, purtarea pe care o avem când suntem cu noi înşine, vom constata discrepanţe mai mici sau mai mari în fiecare situaţie, cu fiecare om. Asta îneseamnă că suntem falşi? Nu. Nicidecum. Deloc Personalitatea umană se compune dintr-atâtea laturi bine sudate între ele, dispersate, îmbinate, opuse, identice, încât noi, noi cei pe deplin adevăraţi nu ajungem a fi decât încercând să ne regăsim în fiecare clipă pe care o trăim. Altfel pierim striviţi de plinătatea perfectă, imposibil de regăsit.

..................................................................................................................................................
Cu prima ninsoare ideile s-au cam topit în fulgi şi au zburat de pe tastatură afară, în noapte -_-'' Cândva inspiraţia va face să ningă idei mai bune şi pe aici. Până atunci sper să nu îngheţ în încercarea de a scrie ceva frumos >_<
Şi chiar dacă mi-aş dori din tot sufletul să citesc păreri despre posturile mele, comentarii eu n-am să cerşesc.